Uneori se întâmplă oamenii.Și se întamplă mai mulți deodată, ca dracu, cât să te rupi în două de bucurie.
Chestii de genul ăsta se pot întampla, spre exemplu, vinerea. Când vinul băut mai mult de sete după dans ori de năduf pe viață, se culcușește ca un motan în jurul meniscului, de simți continuu că o să pici și picajul ăsta nesfârșit te face să râzi, să râzi, și să țopăi ca să întărești senzația, să o confirmi, să o bifezi.
Când se întamplă oamenii, puține alte lucruri mai contează. Te arde senzația de bucurie nemotivată. Ți se ridică adrenalina până simți că pleznesc venele în tine din cauza unui cântec tembel care spune de cele mai multe ori lucruri lipsite de orice sens.
Când se întamplă oamenii, se anulează individul. Răul dispare, dispersat. Rămâne doar o esență de ceva greu de numit dar pe care fiecare dintre noi o recunoaște ca facând parte din sine.
În general când se întâmplă oamenii, înseamnă că s-a întamplat prietenia. Ceea ce face totul suportabil, în definitiv.
mia
notă: dedicat celor cu un surplus de pălărie. Și lui R., pentru că a făcut magia.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu