Nerostitele sunt cuvinte. Vorbe și ele, ca toate celelalte.Dar nespuse. Nerostitele sunt la feminin pentru că misterioase. Sunt necuvinte. Ceea ce nu le declasează. Nu le face de mâna a doua. Dimpotrivă, uneori ne-spusul zice mai mult decât tot vorbitul.
Faptul că necuvintele nu sunt rostite înseamnă prea puțin. Pentru că nerostitele au năravul de a rămâne agățate între oameni, ca lenjeria întinsă la soare pe frânghii.Fâlfâie, flutură, ți se mișcă pe sub nas și prin cutele sufletului. Au parfum de ceva...
Nu am reușit încă să desflușesc rostul ne(rost)itelor. Vorba e făcută să fie spusă. Nevorba, să fie tăcută. Să taci cu sens este unul dintre cele mai grele lucruri de făcut. Iar să te înteleagă cineva în timp ce taci este de-a dreptul miraculos.
Suma necuvintelor, a verbului tăcut, este, de fapt, poezie a sentimentului în stare cristalină, pură.
noapte bună,
mia
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu