Noapte de vară

Cât de goală e o noapte de vară fără greierii săi cântareţi , fără luna tolănită cochetă în vălurile întunericului , fără zumzetul enervant al ţânţarilor şi lătratul îndepărtat al câinilor din vecini dacă nu profiţi să coborî în tine ,speolog al sufletului ?...

La ce bun zăduful zilei , fără insomnia nopţilor parfumând a iasomie şi tei ? Fără mirosul ploii ce pălmuieşte violent ca o amantă înfuriată cimentul oraşelor , fără apostrofarea tunetului ? În nopţile de vară nu se doarme , se stă de veghe , se ascultă liniştea şi bătaia inimii. Numai vara poate aduce plictiseală şi alean ,doruri nerostite de locuri şi timpuri trăite sau de trăit . Vara ,iubirea te păleşte ca o insolaţie fără măcar să fii îndrăgostit , se iubeşte fără ţintă şi fără noimă , în sine şi în ceilalţi. Ne cojim de haine şi de piele în acelaşi timp , ne despuiem sufleteşte în spatele oglinzii ochilor noştri.

Nopţile de vară ne fac poeţi , artişti , gânditori . Chinuiţi de carnea aprinsă de caniculă ne zvârcolim în gânduri şi întrebări fără să găsim leac dogorii din fiinţa noastră. Înainte de a ne pune în borcane bucuriile şi tristeţile , dezamăgirile dulceţurilor noastre de cireşe amare , încercăm să aducem lumina de afară , în noi.

În copilărie credeam că iubesc vara . Realizez abia acum că de fapt iubeam vacanţa , care coincidea cu acest anotimp. O iubeam şi aşteptam până când , în sfârşit sosea. Iar când era lângă mine , în mine , o detestam în pagini şi pagini de jurnal al plictisului . Vara aduce singurătate , comunităţile se fărâmă în grupuri şi pornesc care incontro. Plecăm de-acasă cu valiza plină şi suflete umflate de speranţa de a umple golurile , de a tihni oboselile , de a împerechea pe cel nepereche pentru a avea ceva de povestit la întoarcere. Îmbrăcaţi în chiloţi cu forme ridicole , scoţând la iveală cărnurile albe , asudăm sub arşiţa soarelui precum puii pe băţul învârtindu-se al rotisorului cu privirile mascate de lentile maronii căutând şi scotocind pe plaje înfierbântate, colcăind de oameni ,un alt suflet singur , unul bun de pus în valiză şi de adus acasă. Fiindcă dacă toamna se număra bobocii , e clar că aceştia sunt "clociţi” vara , nu ?

Pentru mine vara e melancolie ,mai ales a primei copilării , cea a scăldatului şi a jucatului până la epuizare, a alergatului pe biciclete şi a genunchilor cojiţi . Sau a plimbatului prin parc, de mână , în linişte. A susuratului ierbii când calci prin ea pentru că este prea înaltă că să calci "pe ea”. Mă apucă nostalgia mersului desculţă prin ţărâna de pe uliţa bunicilor. A lanurilor fâşâitoare de grâu pătate de roşul macilor , a burţii pline de ducleaţa pepenilor , a furatului de trandafiri din grădinile bătrânelor , santinele pline de riduri ale petalelor grele de parfum.

Bucuriile adulţilor la vreme de vară sunt atât de puţine!..., un val înspumat , o hamsie prăjită , o bere rece ... , pe când în copilarie, odată cu venirea ei , se deschideau porţile unei lumi fremătând de ispite : o piersică ce se coacea obraznică şi durdulie ca o bucătăreasa , numai bună de înfăşcat prin gard , statul trântiţi pe spate cu ochii la cer privind norii în trecere ori numărând stelele noaptea, poveşti din alte vieţi ( inventate) spuse pe nerăsuflate , cărţi de aventură , cu muşchetari , căpitani de vas şi fete în crinoline citite leneş , trântiţi pe burtă , într-o cameră răcoroasă ...

Vara nu-şi mai are aceeaşi savoare când ai crescut , când fructele şi florile se cumpără la piaţă în loc să fie furate , când nu mai ai de mers în tabără , de jucat leapşa , de citit poezii pe băncile umbrite ale parcurilor.

Doar nopţile de vara se umplu de semnificat când ai trecut dincolo de adolescentă . În pacea sfârşelii de după ziuă , după ce ai spălat vasele şi lustruit inoxul bucătăriei , scoţi capul pe fereastra larg deschisă ,poartă a valurilor de aer răcoros , aprinzi o ţigară şi-ţi laşi chipul mângâiat , cu coatele sprijinite de pervaz.

Vara nu trebuie să cauţi leac insomniilor , ci trebuie să te laşi pradă lor , lasa-te răscolit de toate gândurile , de toate întrebările , lasă nopţile de vara să iţi cotrobăie prin suflet , să aerisească , să facă ordine ca o cumătră , să iţi apreteze neliniştile şi să le bage la sertar , să şteargă praful uitării de pe inima celui care ai fost înainte de a te lăsa cumpărat ori vândut la piaţa vieţii de adult , lasă câinii să latre în depărtarea singurătăţilor şi dorul să se facă miere şi să se scurgă în tine , greu şi dulce , lasă răcoarea să îţi intre în oase şi stelele să iţi strălucească dinaintea ochilor deschişi larg. Lasa-ţi sufletul să mai danseze o ciuleandră , înainte de a te întoarce la aşternuturile sterpe ale vieţii de zi cu zi.



Lăsaţi nopţile de vară să vă trăiască şi să vă epuizeze cu liniştea lor.





mia